Avem viata in sange!

In Romania, bolile grave ale sangelui inseamna o lupta nedreapta cu destinul. Bolnavii cauta ajutor in marea lor majoritate in strainatate, desi acolo transplantul salvator ii costa triplu fata de cat ar putea sa coste in Romania. Daca autoritatile medicale ar infiinta Registrul National de Donatori Neinruditi, bolnavii ar putea primi grefe de la donatorii din Romania sau din numeroasele tari inscrise in Registrul International. Transplantul s-ar putea face in tara, rapid si cu costuri mult mai mici.

Stirile ProTv pledeaza pentru realizarea, in cel mai scurt timp a Registrului, un program medical care pentru sute de copii si adulti romani bolnavi de leucemie, talasemie si boala Hodgkin ar putea insemna diferenta dintre viata si moarte.

Pentru ca acest Registru sa poata functiona este insa nevoie ca tot mai multi romani sa se ofere ca potentiali donatori.

Cei care vor sa devina donatori de celule stem si sa incerce sa salveze prin acest gest un bolnav de leucemie vor fi supusi initial unui simplu set de analize. Cei sanatosi vor fi introdusi intr-o baza de date. In cazul in care unul dintre ei este compatibil cu un bolnav, el este chemat la spital pentru prelevarea celulelor stem. Procedura este simpla si seamana cu donarea de singe, dar este mult mai putin solicitanta. Donatorul este legat la un aparat care selecteaza celulele stem hematopoietice din singele lui dupa care singele ii este reintrodus in organism. Procedura este simpla si nu implica nici un fel de risc pentru donator in singele caruia celulele stem se refac dupa citeva zile.

aveti puterea de a oferi o sansa la viata! va puteti inscrie in baza de date a Registrului aici:

http://formular.stirileprotv.ro/index.php?res=upload_ok

salutare....

wow...ce mult timp a trecut de la ultima mea trecere pe aici...recitesc cateva randuri din arhiva si ma simt ca si cum as citi gandurile altcuiva...dar imi era dor...
in aceste momente..la televizor..pe strada..la mare sau la munte..in fiecare coltz al lumii lumea isi ia ramas bun de la cel ce a fost, este si va fi Michael Jackson...am un gol in piept...si mi se pare ca orice muzica as asculta acum..daca nu e alui Michael, mi se pare lipsita de sens...de ritm...nu-mi mai transmite....cu rusine ma gandesc ca in cateva zile va trebui sa sustin un spectacol "In Memoriam" si ma sperie gandul ca va trebui sa interpretez cateva din piesele lui...nu cred ca exista muzica pe care sa o simt mai presus de muzica lui...dar mi se pare parca blasfemie sa incerc sa o cant...omul asta a inventat o mare parte din muzica.....si mai presus de orice...dincolo de ceea ce ne arata pe scena:maturitate, erotism, ritm divin si miscari perfecte...a creeat un limbaj comun pentru intreaga lume si a daruit intregului mapamond o mare parte din sufletul lui..nu cred ca existat sau va exista vreun artist de talia lui care sa-si iubeasca fanii asa cum i-a iubit el.....dincolo de lumina reflectoarelor era un copil inchis intr-un trup de adult...A FOST UN COPIL CARE A SCHIMBAT LUMEA!!!..prin ceea ce a transmis...asta incerc sa spun mereu tuturor...si asta a incercat si el sa ii invete pe oameni...sa puna suflet...sa lase rautatera deoparte si sa se bucure de viata asa cum se bucura copii...i-a invatat pe oameni sa viseze si sa creada in ceva ce merita..in ceva bun..daca un copil a schimbat lumea ..dece sa nu incercam si noi sa schimbam macar putinul din jurul nostru...si poate am gasi calea catre fericire..."THERE IS NOTHING THAT CAN'T BE DONE IF WE RAISE OUR VOICES AS ONE" MICHAEL JACKSON-TE VOM IUBI MEREU!!!


p.s.:..poate pe viitor vom invatza cu totii sa apreciem oamenii de valoare cat sunt in viata...ca sa le putem oferi multumirea unei recunostinte pentru ceea ce ne ofera ei...au si ei dreptul sa se bucure de o multumire atata timp cat traiesc...si nu in timp ce stau inchisi intr-un sicriu...fie el si din aur...

Se poate sa fie zi...
Se poate sa fie noapte...
Se poate sa fie vara...
La fel cum iarna poate fi.

Nisipul sa fie ud
Iar marea un pic amara
Nisipul sa zgarie lin
Iar marea sa fie murdara.

Vrei soare, soare iti dau
Sau pielea ti-e ruda cu luna
Pe stanci daca vrei te sarut
Sau in apa...mi-e totuna.

Sa pot sa te aleg dintr-o suta
In ochi sa ai inima mea
Sa-ncerc sa ma ascund de iubire
Dar sa nu te mai
Sa nu te mai pot uita...vino sa visam sub apa...

Asta e pentru toti cei care au invatat sa se iubeasca la malul marii sau pentru cei care asteapta inca visand la acel moment...just like me...astept momentul in care voi pleca definitiv pentru restul verii la mare si momentul in care voi auzi:"Trenul accelerat Iasi-Mangalia pleaca in 5 minute de la linia 4"...caci nu are nici un farmec dak nu pleci cu trenu' la mare...nu-i asa?

marea...

De curand drumul mi-a fost dus catre mare...asa ca m-am bucurat de toata splendoarea si linistea ei innainte ca peisajul sa-i fie invadat de aglomeratie, zgomotul discotecilor, comercianti de namol sau porumb si de turistii ce au uitat demult de ce ar trebui cu adevarat sa vina la mare...m-am bucurat ca un copil...ma indreptam spre plaja cu pulsul la viteze peste limita admisa medical, cu respiratia taiata si muschii incordati la maxim...nu imi venea sa cred ca sunt acolo...era ca si cum ma intorceam ACASA dupa multa vreme de umblat prin lume...si e greu de pus in cuvinte ce inaltator e sentimentul..vantul inca rece mi se strecura prin par, printre haine si imi ajungeape trup in mangaieri calde, aerul sarat imi invada plamanii cu esentze de alge si scoici..valurile se spargeau de malul marii..iar sunetul lor se spargea de timpane ..imi intra in cele mai ascunse ganduri si apoi le spala tragandu-le in mare...
E ciudat cum cerul e mai albastru la mare...cum luna lumineaza mai puternic plaja si intalneste in zare luminile din port vegheate la randul lor de un Far fara de somn...poti numara toate stelele de pe cel acolo...rasaritul scalda cerul in culori neimaginate iar mare iti da mereu "Buna Dimineatza" in jocuri de sclipiri...si daca stii sa asculti..poti auzi cum vantul spune povesti culese de la oamenii ce si-au lasat la malul marii, cele mai intense clipe ale vietii lor...cele mai frumoase povesti de iubire...cele mai dramatice despartiri..soapte pline de pasiune ascunse in nisip...marea clocoteste de secrete, amintiri si vise..iar briza le poarta neincetat peste tzarm...e ciudat cum nisipul e plin urme de umblete derizorii...unele pereche ..altele singuratice..dar toate se duc spre mare cu urme de nume sau de inimioare scrijelite si sterse de valuri...asa ca m-am descaltzat si am inceput sa-mi port si eu umbletul pe tzarm...pentru ca sa ma taie usor scoicile pe talpi si spuma valurilor sa-mi spele urma ...aveam lacrimi in ochi...plangeam in nestire...imi plangeam dorul,nelinistea si bucuria ...marea era acolo doar pentru mine...stiu ca e mereu acolo si ma asteapta...

Asta imi aminteste de cine sunt cu adevarat....

When you see her, say a prayer and kiss your heart goodbye
She's trouble, in a word get closer to the fire
Run faster, her laughter burns you up inside...
Da...salbatica si dulce...matura si copil..pericol si inocentza...in loc de sange curge foc...si in loc de batai de inima se aud tunete si fulgere..iar respiratiile adanci se pierd intr-o furtuna ce inunda cele mai ascunse taine ale gandirii...in privire se zbat mereu valurile marii...nu ma simt femeie...nu sunt femeie...ma simt o fortza a naturii...doar soarele ma poate imblanzi...dr omul care sa faca asta cand va veni?...

A fost odata....

Cam asa incep toate povestile din viata mea..doar ca nici una nu a fost vreodata cu happy-end..mereu ramane doar acelasi "a fost odata.."
Asadar a fost odata un baiat(nu chiar cu ochi de peluzea ca in povestea celor de la Holograf dar oricum extraordinar de frumosi)..a intrat in viata mea cand incepeam sa cred ca dragostea e doar o iluzie pentru prosti si a fost de ajuns sa ma priveasca odata si sa imi zambeasca finut ca sa simt ca in stomacul meu se dau focuri de artificii si in piept se bate Stefan cel Mare cu turcii...
Eram socata de ceea ce simteam si desi stiam ca totul e imposibil in lumea reala, am hotarat sa traiesc toata fericirea p care mi-o oferea simpla lui prezenta, in vise...si dintr-un vis s-a nascut o iubire..dintr-o privire s-a aprins o scanteie..si dintr-o atingere nevinovata am zburat direct spre cer...si apoi, din cateva cuvinte, aripile s-au frant si am cazut in cel mai adanc abis...
Nu credeam ca voi ajunge aici..nu mi-am imaginat ca fara sa vreau, am provocat suferinta pe care am trait-o de cand ma stiu, altora... Cum as putea sa pledez nevinovat justificandu-ma cu o iubire adevarata cand sunt acuzata de omul caruia i-am inchinat tot ce insemnam eu...si pentru care ..in final...nu insemn mai mult decat un caine vagabond care ofera toata afectiunea lui pentru o coaja mica de paine..
Toata viata mea am fost puternica...:
Pentru mama cand suferea sau avea prea multe griji pentru ca toata lumea imi spunea ca trebuie sa o sustin caci sunt singurul ei sprijin..si ca eu trebuie sa ii dau putere..si asta faceam..chiar daca eu insami eram la pamant...
Pentru oamenii din jurul meu pe care i-am considerat prieteni fara exceptii, carora le-am fost aproape in toate modurile posibile in numele prieteniei, si care..mi-au intors spatele cand le-am cerut doar un umar pe care sa plang..
Pentru scena pe care o ador..pe care consideram ca nu poate urca decat o femeie puternica si impunatoare..pentru ca in lumina reflectoarelor nu trebuie sa existe slabiciuni..
pentru iubire si pentru vise...pentru ele am luptat cel mai mult, am infruntat orice obstacol si mi-am depasit limitele..in speranta ca in ultima clipa a vietii mele,chiar daca voi fi cocosata, cu parul carunt, riduri pe fata si privirea in ceata...voi purta in lumina lumanarii ce-mi va arde la capatai fericirea de a-mi fi vazut visele implinite, iubirea traita si ca voi avea prieteni care sa planga pentru mine...si acum stau si ma intreb..pentru mine cine a fost vreodata puternic...?
Pentru asta am oferit toata fiinta mea pe tava unui om..i-am dat sufletul meu sa-l foloseasca pentru a fi fericit si nu am cerut nimic la schimb..absolut nimic..pentru ca stiam ca nu imi poate oferi nimic...imi arunca totusi cate o firimitura..iar eu, eram in stare sa fac orice ca sa mai primesc inca una.. Mi-am calcat orgoliul si incapatanarea de care eram atat de mandra pentru ca numai asa, credeam eu ca se poate iubi cu adevarat...si in final..el a hotarat ca sufletul meu trebuie condamnat la moarte sub acuzatia ca iubesc in mod intentionat distructiv...si cu cateva cuvinte umilitoare a executat imediat sentintza..fara prezumtie de nevinovatie..fara drept de apel...
Intr-un mod ciudat..oricat am suferit, nu am acuzat, umilit sau razbunat pe nimeni..pentru ca am considerat ca acest drept nu ii revine decat unei Instante mai presus de om...in schimb eu sunt judecata pentru ca am indraznit sa iubesc...si privind in jur imi dau seama ca sunt..ca intotdeauna..singura...doar ca acum nu cred ca mai am putere sa lupt...pentru ca nu poti lupta impotriva celui pe care il iubesti...si nu exista durere mai mare decat sa vezi cum omul pe care il iubesti cu toata fiinta ta, este si judecatorul ce semneaza condamnarea..si calaul care executa sentinta...
Preferam sa ma bata in ultimul hal...sau sa tina un pistol in dreptul inimii mele si sa apese cu toata forta pe tragaci pana la ultimul glontz...tot nu durea atat de mult cum dor cuvintele cu care, a zdrobit si ce mai ramasese din inima asta...
Tot ce mi-am dorit a fost sa apartin si eu cuiva...sa ii apartin lui...pentru ca mai presus de orice APARTINEM CELUI CARUIA II INCHINAM DRAGOSTEA NOASTRA...
Inchid ochii si-mi simt ultimele batai ale inimii...in ele se pierde un ultim vis..o ultima amintire...copilaria mea...chipul bunicii mele, singurele maini care au sters vreodata lacrimile de pe obrajii mei...maini calde ce miroseau a gem de capsuni...privirea ei dulce si gustul de cozonac proaspat scos din cuptor...dar ea s-a dus...si asa simt ca ma duc si eu...

Dragostea ca o pereche de pantofi....

"Dragostea ca o pereche de pantofi"...asa spune Dan Teodorescu intr-un cantecel...compromisurile dintr-o relatie sunt bataturile pantofilor iar eu...eu nu vreau sa fiu un plasture, un pansament pentru suflete ranite...nu vreau sa fiu cea care vindeca ranile lasate de alte cizme...
Cat despre dragostea mea...pantoful meu...mai bine descultza...singuratatea de unul singur e mai buna decat singuratatea in doi..
Nu mai pot si nu mai vreau sa las de la mine..
Sunt o femeie cu suflet frumos...merit sa mi se dea parul dupa ureche si sa fiu alintata fara sa-mi fie rasul pandit de lacrimi.
FRUNTEA SUS..GENUNCHII TARI! Primavara asta frumoasa cu ghioceii ei cu tot, o sa ma ajute sa respir...si respir si singura...
Cristina...esti frumoasa...