sâmbătă, 14 martie 2009

Vis....



Apus de soare...aud cantecul slab al unor clopote vechi in departare care bat dureros prin pulsul meu ce devine tot mai rar..la fel cum sunetul clopotelor se pierde tot mai mult intr-un ecou...o ultima farama de credinta ce se scufunda pe dupa vaile cuprinse de neguri si ceata in sangeriul apusului...
Cateva adieri de vant imprastie ultimele nuante ale zilei spre orizont si pe cer, primele sclipiri incep sa teasa voalul greu al noptii...timpul parca se opreste pana cand, din linistea ce acopera zbuciumul dezlantuit al sufletelor, se inalta regina palida a noptii..desfasurand in jurul ei armoniile de vis ale constelatiilor ce dau nastere unui cantec fara sunet..fara ritm..doar acorduri calde ce-ti cuprind simturile...
Luna isi ocupa locul ei pe cer, veghind somnul atator suflete...doar pe al meu nu-l lasa sa se odihneasca..o privesc indelung......in forma si lumina ei incepe sa se contureze chipul fara prea multe trasaturi ale unui strain si pe masura ce norii trec, acoperindu-i lumina, chipul capata tot mai mult contur..pot vedea din ce in ce mai clar privirea aceea..un zambet..."Nemuritor si Rece" spuneati Domnule Eminescu?

Ratacind pe drumurile unor vise uitate, inima mi se opreste pe tarmul pustiu al unei mari zbuciumate...valurile se sparg pe nisip si se contopesc in pulsul ei, briza imi invaluie trupul intr-un parfum de racoare ce imi trezeste o pasiune ciudat de puternica in piept...
Deschizand ochii, privirea mi-e scaldata in miracolul rasaritului ce-si danseaza luminile in valurile infinite...intind mainile si, in caldura ce topeste apa marii de pe pielea mea, primesc binecuvantarea zeului ce-si inalta razele in orizont...

Inchin acest suflet, ce iubeste cu atata patima pe strainul din lumina lunii...il daruiesc marii sa-l duca odata cu valurile spre orizontul de unde rasar sperantze in razele vii ale soarelui..
Fie ca lacrimile mele sa se transforme in valurile ce-i vor scalda picioarele atunci cand isi va purta pasii pe acest tzarm...fie ca mainile mele sa se piarda in briza ce-i va mangaia parul..fie ca privirea mea sa-i intalneasca zambetul cand va privi zbuciumul valurilor..
Strainul meu...aici, la malul marii iti daruiesc inima mea...acum plec...ma asteapta corabia veche cu panze..ea ma va duce prin apus, in mare..si de acolo..mereu...innapoi la tine...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu